Istoria reprezinta astrologia omului ca suveran al lumii, deoarece a avut singur grija sa se proclame ca atare. Nu cunoaste pe nimeni mai presus de sine, în afara iubirii pe care si-o poarta siesi. Din aceasta izvorasc pornirile spre cer, iubirile pamântesti, avaritia crâncena, vanitatea negativa, frica de necunoscut, paza împotriva mortii. Totul este în slujba propriei persoane.

Dar când cineva este bogat, sanatos, iubit, puternic si temut, nu gaseste oare necesar sa stie daca ziua de mâine va fi identica celei de azi? Aceasta informatie poate fi platita cu multi bani; de aceea cei bogati au aflat-o chiar de la începutul vremurilor, pe când cei nevoiasi si flamânzi au întrebat zadarnic destinul daca, si când va veni viata noua si usoara, în zilele viitoare.

[..]

Intotdeauna cerul a avut de la sine întâietate asupra pamântului; astfel, vraja s-a strecurat singura în sufletele celor care privesc ochii de foc din înaltul boltii albastre; profanul este cuprins imediat de respect în fata calculelor ce trebuiesc stiute pentru aflarea horoscopului; teama îi stapâneste pe toti în fata infinitului, iar încrederea ajunge la spirite prin religia cu care s-au amestecat de la început zodiile.

Astrologia a reprezentat cea mai mare ratacire a mintii umane. Ea a domnit ca o regina peste oameni, cetati, popoare.